Mi-a rămas un pumn de stele;
unde păstrez un moment de tăcere,
un sărut ce poate încălzi o mare,
și-o îmbrățișare nemuritoare.


Tăcerea mocnește pe-o umbră de dor,
puterea ei străpunge orice nor,
se cuibărește lângă mine
și mă întreabă cum e viața fără tine.


M-ai atins c-un zâmbet în fugă,
în ochi, privirea îți era ca un fulger
și mi-ai lăsat ca amintire,
o frumoasă fotografie.