În răgazul pe care îl am,
între o poezie și alta,
plec în căutarea bizarului pește al visului.
Aștept la țărmul poeziei îndelung,
de cârligul ideilor peștele visului
nu se-agață,
dar am răbdare
și, din când în când,
mai schimb momeala.
Știu că, în cele din urmă,
acel bizar pește va fi prins
și, din nou, în răgazul
dintre o poezie și alta,
voi pleca spre a prinde peștele visului.
Momeala o voi schimba frecvent,
dar peștele mereu va fi același.