trebuie să trăiesc,
deși totul pare un amestec
de chiftele marocane...
da, trebuie să trăiesc, să iert
și să iubesc acest exercițiu
divin al dragostei de viață...
de fapt, toate lacrimile mele,
nenumărate, războinice,
au căzut pe urmele vrăjite
ale unui lup alb...
și m-au trecut în lumina
celuilalt tărâm...
pentru a înțelege că timpul
este actorul pus să joace
fiecare mască...
și voi alege să urc pe scenă,
iar tu să-mi fii cortina
cu albine și viță-de-vie...

15 februarie 2009, 18:37