Spuneai c-am să te uit ... În care viață ???
În care univers nu-mi voi mai aminti
Parfumul tău, și ochii ... a buzelor dulceață
Mă sfarămă și-acuma în cioburi mii și mii...

Și iar mi-e dor de tine, o dată și-nc-o dată,
De la pământ la Ceruri, la Soare și-napoi...
Și mă întreb atunci: cum ai crezut vreodată
Că am să uit de tine? Că am să uit de noi?

Ar fi ca și cum lumea s-ar pierde în uitare,
Ca mai apoi pustiul să se aștearnă-n noi.
N-aș mai avea nici stele să mai aprind o zare,
Nu ar mai fi nici soare, doar lungi și triste ploi

Căci viață mi-ai fost mie întâi, și-apoi iubire.
Și am trăit prin tine, și-am învățat să zbor,
Să pot cuprinde-n palme a lumii fericire,
Să fur din soare raze, să pot pluti prin nori.

Și ți-am furat surâsul, și ți-am furat privirea
Să pot păstra cu mine în timp fărâma de sublim
A serilor de ieri când am gustat trăirea,
Când eram fericiți iubind ca doi copii.

Spuneai c-am să te uit ... În care viață ???
În care univers nu-mi voi mai aminti
Parfumul tău, și ochii ... a buzelor dulceață
Mă sfarămă și-acuma în cioburi mii și mii...

(06 noiembrie 2008)