Pe bănci putrede mă sprijin
Atingând firav un fir de praf.
Mă-nec, mi-e cald și mă sufoc,
Căci mă cuprinde-un val de cretă.

O carte zace aruncată pe catedră;
Un zombi, grav prezintă ora.
Să fie oare o vedenie?
Când am ajuns în cimitir?

Mi-e teama să mă uit acolo…
Mi-e teama și să mă gândesc…
Mă bântuie un gând acuma:
Oare mă mușcă de m-așez?