ploaia curge prin unghere
de prea negre mistere
am aprins pustiind pamantul
trei flori
pe un catafalc
oglindindu-ma sarac
de a sufletului goliciune
cati oare l-or mai rapune?
dar,
m-am aplecat pe-o frunza-n vant
sa inteleg parsivul gand
dandu-mi seama ca nimic nu e
mai trist ca ploaia de amar
spusa in gura mare
din prea multa apasare.