Am realizat de curând,
Că nu sunt singur, nici gând.
Am și eu pe cineva
Ce-mi ocrotește inima.
Nu e umbră,
Nu e stea,
Nu-i nici rază,
Săraca...
E lumină-n viața mea.

Cu ea citesc,
Și vorbesc,
Dar mă feresc,
Și nu-ndrăznesc,
Să o privesc cum mă privesc,
Într-o oglindă, prea firesc.

Cu ea mă joc,
Cu ea mă-ntorc,
Dar nu pot da, acest cojoc
De amintiri, pe un chiștoc.
Și, nu-mi pasă deloc
De toată lumea la un loc,
Eu o iubesc ca pe-un noroc,
Și-o voi iubi cât mai cu foc.

De-o întreagă lume aș salva,
Tot n-aș da frumusețea sa.
E un miracol, un mister,
O luminiță sus pe cer.
Cu ea prin iad
Știu, nu mă ard,
Cu ea prin cer,
Plutesc, sincer.

Tu, draga mea,
Vișină dulce,
Ajută-mi inima ce fuge,
Peste păduri, peste câmpii,
Peste orașe mii si mii,
Să te găsească într-o zi,
Să te găsească și să vi,
Să împărțim acelasi pat,
Să ne iubim iar pe-un cearceaf.