E atât de târziu...
privesc la iubirea mea
cum doarme și părul ei răsfirat pe pernă
îmi pare că sunt gândurile din inimă ce vin spre mine,
știu că mă iubește,
mă caută mereu în somnul dulce,
fuge cu visele în brațe
iar dimineața
mă stropește cu ele
pe față și râde așa de dulce
încât nu mai știu care răsărit e mai frumos

îi ating fața,
îi mângâi buzele
care acum nu pot să-mi șoptească
ce copilul meu suflet
ar vrea să asculte
la nesfârșit,
ca într-un carusel
unde poți citi Te iubesc
până amețești
rotindu-te în interiorul
acestui cuvânt....

Doamne, cât mi-am dorit
să am curajul să-i spun
ce mult înseamnă pentru mine
și nu am avut această putere...
acum ar fi acel moment
iar dacă mă va auzi
cum stângaci, încerc
să îmbrac într-o poveste
propria viață,
propria dorință,
declarația pe care nu i-am spus-o niciodată,
nu știu ce i-aș putea spune...
-Era visul meu , iubito
care s-a așezat pe părul tău
ca un porumbel
la fereastra unui suflet
de lumină...