Știu că am visat prea mult
Și n-am știut să mai revin pe pământ
Am zburat prea sus, nici nu mă mir
Am fost mereu un suflet naiv
Și n-am mai știut drumul înapoi
Sunt prinsă-n vise de frumos, ironie
Trupul mi-e prins în lumea dură
Ca un robot merg printre oameni
Ei nu cunosc secretul meu
Eu știu că sunt cu capul în nori
Ei cred că mi-ai înfrânt visele
Dar eu zbor zilnic cu Speranța
Dar cine-mi va afla vreodată taina?