Storc pamantul de lacrimi
Si-l reasez mandru si frumos,
Sa fie calcat in picioare
De pasii tai rebeli si grei.

Ud iarba din inima mea,
Cand vei veni, sa iti primeasca trupul obosit
De urmele tainicei iubiri,
Sa te intinzi pe ea neprihanit si rece.

Sting focul padurii ce plange,
Ca sa ii poti imbratisa copacii
Ce au ramas sa te astepte,
Desfrunziti de toamna sufletului meu.

Spal raul insangerat
De neputinta uitarii,
Chipul tau sa se reverse curat
In oglinda sa de gheata,
Cand inchizi ochii pentru lume,
Spre a-i deschide pentru cer.

Iau pe furis o raza de soare
Si o strecor sub perna,
Sa-ti incalzeasca asternutul,
Cand vei visa alaturi de mine
Viata - ce nu am trait-o impreuna!