Uite, mamă, iar va veni primăvara,
Și colțul ierbii va răsări pe glie;
Tu ai îmbătrânit și-ntotdeauna seara
Îl mai plângi pe tata, mort de-o veșnicie.

Căldura va țâșni și ea cât de curând,
Eu voi pleca, să mai tai,încă, la vie;
Vântul mă va batjocorâ sfidând,
Berzele în cercuri, se vor aduna pe glie.

Câinele nostru mă va petrece în zori,
Oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Am să strâng din lizieră,iarăși, viorele
Așa cum o făceam de-atâtea rânduri.

Eu trebuie să merg din nou sub zare,
Unde mor ciocârliile, duios cântând;
Cu fața arsă și năucit ușor de soare
Și cu toate zările pe umeri, fluierând.