Trei stele funerare-n amurgul primaverii
Se profilează-n umbre subțiri pe ceruri roze,
Adăogînd cerești dar reci apoteoze
Fiorul amintirii, al morții, al durerii.

ÃŽn plasele luminii prin jocul adierii
Coloanele unite cu șiruri lungi de roze,
Amestecă în vane și-n vii metamorfoze
Petalele aeve cu trandafirii serii.

În zări acum e cerul o dungă de argint,
Și urna cinerară a lunii urcă-n noapte...
Fecioarelor pe vremuri iubite la Corint,

Azi Rodis la aduce cununi și rodii coapte-
Ea, hetaira mică, venită să mai ceară
Iubirilor eterne, iubirea ei de-o seară.