dialogul dintre ei se dovedește prin scurtarea
zilelor până la solstițiul dintâi

acesta se duce direct fără vorbe
toate gurile sunt închise
au acceptat să li se coasă buzele

pentru orice eventualitate mâinile le-au fost fixate
pe cruce
la fel și picioarele
piroanele sunt bine prinse în carne și lemn

acum urmează opacizarea vederii
nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării
privirile nu comunică
sângele curge peste pleoape
peste cornee

spun că treaba este bine făcută
cu simț de răspundere

cei de jos monitorizează mișcările
și uneori mai ajustează
adâncimea piroanelor
asprimea lemnului
tăria ațelor
intensitatea șuvoiului de sânge

toți fără nicio excepție sunt foarte mulțumiți

sulița adusă între timp
străpunge rând pe rând coastele
deocamdată nimeni nu trebuie să acționeze
și cei de sus și cei de jos stau liniștiți și așteaptă
nu pot spune ce

dialogul se înfiripă șovăielnic
dar momentul inițial este ratat fără greș
nu se poate spune totuși că ar fi cineva nerăbdător

picături infinitezimale alcătuiesc o pulbere roșietică
în jurul fiecărei răni
pielea lor e însă curată foarte curată
sângele nu curge de-a lungul șanțurilor dintre mușchi
se acumulează în amurguri pufoase
din ce în ce mai mari

cei de jos urmăresc atenți creșterea și direcția
norilor ce se alungesc de la unul la altul dintre cei înălțați
doar puțin deasupra pământului
devin tot mai denși mai strălucitori
un vânt ușor nimeni nu-l simte
îi poartă îi amestecă îi unește îi desparte

sunt suficienți de ampli
și iau chipurile celor de pe cruce
au trecut unii prin alții
peste alții mai sunt încă omogenizați
s-au despărțit și au revenit la trupurile lor
față în față cu ele

răsuflarea dintre coaste
întinde mâna și scoate primul piron
scoate al doilea și al treilea piron
rupe ațele cusute între buze
șterge sângele de pe ochi
prinde trupurile curate le așează pe deal
și încet reintră prin rană
sulița a fost aruncată departe

unii sunt culcați
alții în genunchi
puțini în picioare
și toți au încetat dialogul