Am imbatat frumosul cu vise,
Cu dragostea ce ne cuprinse,
Scurtand rapid departarea
Si impreunandu-ne cu marea.

Am calcat,tinandu-ne de mana,
Regulile ce puneau atata frana,
Si ne-am contopit tacit visarea
Strigandu-ne disperati chemarea.

Am stiut din clipa in clipa,
Ca evenimentul ce se-nfiripa,
E macazul meu din resemnare
Cand nu-mi gaseam linistea, ca stare.

Am anulat distanta mult prea lunga
Cu timpul, ce pare sa nu ne mai ajunga,
Vazandu-te pe tine cum suav ma strigi,
Tinand delicat in mana... doi covrigi!

Am simtit in suflet acel drum-destin,
Ca nu poti fenta la nesfarsit un chin,
Neputinta imi arata intrebarea:
Cand ai sa depasesti odata visarea?

Am zambit, plin de candoare,
Eu,suflet cu inima prea mare,
Muscand din speranta pic dupa pic,
Ramanand pe buze cu un gust dulce... de covrig!