iubirea-anacondă

nu degeaba iubirea
era la-nceput anacondă

îi ședea bine atârnând șirag
printre crengi
invitații
la dansul exotic din rai
punând prin umbra adâncă
sigla ei aprinsă de firmă

iată-i încolăcirile de primă femeie
cum trec din crângul cu seve noi
spre cele patru râuri eterne
spre nudul bărbat

ochii – lipiți de mere siamez
coșul pieptului – scut
activat la maximum
ca nările să scapere foc
îndată ce-și vor simți perechea lor

să-nceapă devorarea în om
în eternitate la edenica scaldă
când nările sunt aprig îmbătate
ca să pândească peste tot
și să-și vorbescă tainic de păcat

fiică a instinctului înmulțirii
te plimbi învăluit
și te arăți a fi protagonista
jocului tacticos
dus dincolo de limitele permise

luând umbra de la ierburi
drept propriul iubit
o presari pe corp
în lucirile voalate ale amăgirii
așteptând ghemuit
să sugrumi de bucurie
victima în desfătări

anacondă iubită
mai reziști dârză
și azi până la sânge

bea cupa vieții cu cine vrei
dar fă-te odată femeie
cu alură modernă

din sălbăticiunea ochioasă
o fiară curtată și îndemn
de a-ți lepăda sfiala sărind

iscă un giumbușluc
și înghite-l senzual pe bărbatul
ales pe potrivă
pregătit cu același palpitant număr
de a-ți intra pe sub piele
înaintând acrobatic
foarte sigur pe el
nu fălindu-se că-i bun îngițitor de foc
sau că are sabia mâniei trasă prin el iluzoric

așa ți-l vei face îmblânzitor
așa-ți va dispare pielea de șarpe

de la prima mestecare a buzelor-măr
de la răsucirea hulpavă a crengilor-brațe
de la sărirea spre gât
până la prinsul subsuorii vegetale
până când va veni în zadar mușcarea
toporului animalic de tare
ricoșând din trunchiul vostru împreună forjat