Nimic nou sub soare,
nimic nou sub lună.
Caii sunt împușcați la discreție,
iar mie îmi nechează sângele pe nas...
Cerul e balonat de la atâtea stele
și-și face harakiri cu un rasărit.

Vine tristețea la mine ca o curvă de lux
îmi excită gândul morții, se freacă de el, de mine
îmi pune pistolul la tâmplă și mă obligă să râd,
tristețea, curva asta,
mă obligă să râd, îi râd în nas,
îmi promite o moarte de calitate,
îi râd în nas,
se face că-mi zboara creierii,
mă fac că mor...
Și brusc încep să cred că moartea
este o veșnicie de calitate.

Apoi tristețea pleacă
și mă lasă
cu creierii zburați meditând
nimic nou sub soare,
nimic nou sub luna.