agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-05 | [This text should be read in romana] | Submited by Elia David Tare ca oasele tinere, fraged ca spuma, liniștit Ca încrederea. Copacul se sprijină pe sine În aerul iernii. Pare ireal. Deși e fixat de suprafața pământului, e legat De lumina lunii cu rădăcina de dedesubt. Nimeni nu va privi propria sa stafie, căci nici o ființă Fără credință, supusă groazei nu stă acolo. Liniștit, un copac salută alt copac la fel de Liniștit. Împart, crescând își împart Bătrânele elemente: apă, pământ, aer, Întruchipați în alb-cenușiu și-n amintirea focului din coroană. Totuși copacul și imaginea sa luminoasă N-au cu nimic asemănare pe pământ. Ei știu ceva Ce oamenilor nu le e dat să știe. Puterea chinului, A încântării, pișcătura ambiției Aparțin oamenilor, nu copacilor. Despărțiți unul de altul, sunt împreună Cufundați în noaptea palidă. Nu au voință, Dar există și se recunosc. Acesta e destinul lor. Copac, copac în întunecimea Aerului, a apei. Liniștit. Și singur.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy