Darul

De-mi va fi dat, să o aștept, bătrân –
Din neputință, boală, și amar,
Necum voi vrea spre mâine s-o amân –
Îmi va fi moartea scumpă, ca un dar –

Și-n așteptarea-i, nici memoria nu
Va să-și aducă viața mea, aminte –
De voi mai auzi, adu-mi aminte tu
Dacă am fost, sau nu, în ea, cuminte –

Și trupul meu mă va trăda, încet,
Sau eu, pe el, corabie-n naufragiu,
Îmi voi fi, poate, ultimul poet
Ce-a scris carnagiul lumii, ca adagiu –

Un leș printre legume, meditând,
Sau o legumă printre leșuri care
Pe scara vieții, vin mereu, pe când
Neștiutor, se naște, și se moare -

Citiți-mi, chiar de nu aud deloc –
În lume, cineva, tot vă aude –
Și mirosind aceste flori, prea crude,
Copiii-și vor vedea, eterni, de joc…

6 martie 2009