ți-am fixat întâlnire
la răscrucile cerului
să vii
când ziua și noaptea își strâng mâinile
de culoarea păcatului
la podul amintirilor noastre te aștept
amintiri pe care le-am săpat adânc
în carnea pântecului meu și
peste ani te-am născut poezie...

atunci am mușcat din viscerele mărului antic
era umbra unui vis străin
demult apus
pentru existența mea bolnavă
atunci s-a revărsat flegma din ochiul meu stâng
și albastrul lui ți s-a imprimat adânc pe retina sufletului
și-ai devenit iubire

acolo unde paznicii siderali cu pieptul gol
mai spintecă aerul cu sabia tăcerii
unde luna mai paște din iarba dorului meu și al tău
te aștept să vii...