De dincolo de adevăruri
Vii tu, crăiasa argintie,
Pe-un nor, sub ceața străvezie
Te simt, dar știu că numai mie
Îmi porți inima-n fiecare seară.

Și doar pe mine ma iubști,
A inimi-mi icoana…
Ești ca un strop de apă vie
Un strop ce inima-mi mângâie,
Un strop ce sufletul clădește,
Și tot ce sufletu-mi iubește.

Și ești un soare iubitor
Și dintre toate ce pazește
Nu e nici apă nu-i nici dor,
Pe mine mă-ncalzește.

Tu ești un soare egoist
Și arzi doar pentru mine
Te-apinzi în zori
Și arzi profound
Iar la apus te stingi ușor
Sub ceața purpurie.