mii de ochi au măsurat
strada bătrână dintre vis și asfalt
macarale betoniere arhitecți
mese rotunde
șampanie flori cecuri articole de ziar

zidurile între care am trait
respiră acum cu noi
jurnalul nostru
cearceaful cu care ne acoperim

s-au surpat rădăcinile
uitate

mii de ochi au căzut în pietrișul
asfaltului bolnav de singurătate
de vase, faianțe, lampadare
chilii fără călugări
biblii părăsite în nesfințire
oprite in frigul acela ce-ti
ingheata pasul nestiutor de a fi ultimul
un mormânt în inima lumii noi