Luna sclipind în lacuri mi-e soră pe vecie,
Știuleți cu boabe-aprinse și liliecii beți,
Și fulgii policromici pe aripi de sticleți,
O boare doar, de cântec, trecând prin noi zurlie;

Și zânele ondine și tufa de scaieți
Vibrând pieziș, în freamăt, prin zarea de câmpie,
Cum fluvii largi de fluturi pot dorul să-l re-nvie,
La fel, cu dulci iluzii, ai vrut să mă îmbeți.

Eu mă topesc în frunze și-n urdiniș de fum,
De unde sparg văzduhul albinele-amețite
Și trec lăsând în urmă suavul tău parfum

Și-n noi plutirea albă de logodiri tacite.
Ivirea ta din cețuri și dintr-un timp de scrum
Mi-e jugul nou, căci iarăși ard paiele mocnite.