mă înec în apele poluate ale cotidianului
și fiecare zi mă fixează într-un tipar recurent

acum e noapte și am rămas cu ochii pe cer
cîteva stele pitice și luna ca o cremă de zahăr ars

fiecare avem un Dumnezeu moțăind într-o gaură neagră
al meu este acela căruia mă rog și nu mă ascultă
sau poate că tocmai El îmi trimite mesaje spam
„congratulation dear lucky winner”
pe care eu le trimit înapoi virusate

o privesc pe Olguța, văile și movilițele trupului ei
ea își fumează indiferentă sentimentele în rotocoale gri
care se înalță spre tavan ca zilele fără evenimente

de undeva se aude Waldo tușind suprarealist