Nimănui să nu i se rupă inima
de muzica neauzită
să nu i se oprească ceasul pe vreme urâtă
să nu i se termine chinurile

Să treacă fluturele pe sub gâtul arcuit
și nimeni să nu-l vadă
să caște luna de lene
și nimeni să n-o audă

Nu avem de ales între primul și ultimul drum
ci între un chin și alt chin
cuțitul e frate geamăn cu pixul

O mie de cicatrici
pe obrazul lui Dumnezeu

Să nu blestemăm vulturii ce se înalță
cu bucăți din ficatul nostru
Să rupem un crin
și alt crin
cu mâinile nimănui




După dispariție nu dispar

am încredere deplină în tine
ca în volbura verde spirală urcând pe cruce
n-o să mă lași sunt convinsă sută la sută
soare cu troscot pâine cu vin

toate obiectele și grămezile de pământ îmi par fără contur
numai de puterea mâinilor tale nu mă îndoiesc nici o clipă
mă vei ridica de pe linoleum
mă vei duce spre geamul deschis
părul meu speriat de lumină
ultima zi o vom petrece împreună

corpul tău arcuit peste o adâncitură în saltea
și bunii tăi prieteni
invitați ca gropari la atâtea înmormântări
vor săpa cu grijă
doi metri adâncime și pereții cu rădăcini
lobodă știr pe margini

o să ne amintim de toate astea
viță de vie arcuită peste două capete
o să râdem
struguri copți între dinți

la o atingere de aerul mirosind a tămâie
sexul tău se va întări
știu un cimitir cochet
unde morții nu putrezesc
la un an după dispariție
nu dispar
stau întinși în costume elegante și se
acoperă încet de un puf verzui

pantalonii la dungă doar pentru odihna veșnică
îmi spui pășind peste hainele șifonate