Așa m-am săturat să mă prefac...
Să mint că nu imi trebuiești;
De fiecare dată cu gîndul mă împac,
Te uit pe veci... Dar totuși îmi lipsești!

Privirea ta o simt după spinare.
Fiori imi trec, și tremurul m-atacă.
Hai spunemi, scumpule, cuvinte atotvindecătoare...
Căci sufletul în lăcrimi se înneacă...

Așa m-am săturat să îmi alin tristețea;
Să caut pretutindeni cu frică ființa ta.
Aș înneca în mare tot ce ne despărțea!!!
Și doar sărutul tău îl voi lăsa c-amprenta...