A iubi este...a iubi este
a te trezi în toiul nopții,
(în mijloc de noapte)
cu ochii împăienjenați
dar cumva în extaz
pentru încă o clipă de conștientizare a vieții
și pentru încă o amintire,
(una fie ea și foarte scurtă si ireală)
a feței aceleia atât de foarte iubite;

A iubi,a iubi viața este
a te simți obligat a te da cu capul de toți pereții
doar pentru a,doar pentru a putea
ridica clipa la ceea ce trebuie să fie,
Pentru un fel de autentificare,
un fel de ceva care să te convingă că totul este
și nu un vis într-un alt vis
sau un tablou într-un alt tablou,
undeva poate pe o insulă într-un somn oarecare...

A iubi,a iubi este...
a muri și a renaște
(A muri drept un cuvânt nerostit niciodată
și a renaște răsturnat de memorie
în cea mai frumoasă dintre poeziile lumii)
A iubi este a te prăvăli
pâna undeva afară,foarte departe de tine,
și a te privi prin alți ochi,prin toți ochii,
(Prin ochii stelelor și frunzelor verzi,
și a acelor multe,foarte multe cuvinte nerostite
și a tuturor celor care te înconjoară
cât și a tuturor celor care nu te-au știut
și nici nu te vor ști vreodată),

A iubi este...a iubi este parcă a fi,
a iubi este a încerca un nou început
la fiecare gând și la fiecare privire,
a cuprinde cu respirația-ți fiecare sărut
ce nu te-a avut niciodată doar singur pe tine,
Și a te sufoca cu ideea ca între acum și ieri,
(cât și între fiecare depărtare)
nu stau oameni și gânduri sau păreri
ci inimi gata să explodeze
aproape putând să viseze,aproape visătoare...