Iubito, chipul tău de ceață
Mă fulgeră în toiul nopții,
Mai dulce decât o dulceață,
Mai altfel decât ceasul morții.

Iubito, chipul tău de pară
Mă arde cu dogoarea sevei,
Mai dulce pentru-a câta oară,
De neatins, ca sânul Evei.

Iubito, chipul tău de abur
Mi se prelinge-n trup, subțire,
Mai dulce decât mierea-n fagur,
Dar cine mai ajunge mire?