în seara asta îți voi vorbi despre mine
mirosul vag al neîmplinirilor
îmi răscolește amintirile
cu broboade de gânduri pe frunte

îmi place să ascult cântecul inimii
îmi place versul chiar cu nimicurile lui efemere
oricât aș vrea să sting în mine dorul în amurg
noaptea îmi plânge sub icoană numele tău

ți-aș vorbi poate de ceasul tainic
cînd tristețea se reflectă-n lună
iar eu retrăiesc apusuri de nostalgii dospite în tăceri
și despre visul ascuns în rugăciune

poate despre cumințenia trecutului
tânjind după o beție de săruturi
ar fi mai bine ca toate acestea
să ți le spun când ușa-ți voi deschide?

dar dacă
îmi vor rămâne slovele închise într-o taină
de frica pasului ce vine dinspre tine?