când l-am văzut prima oară trecea strada pe roșu
eu de partea cealaltă îl așteptam bănuind că numai el
s-ar arunca așa nebunește înaintea mașinilor
ne-am îmbrățișat ca după cea mai lungă moarte
dornici, senzuali
orașul trepida sub cuvintele noastre îmbâcsite
de atâta așteptare perenă
urechile ne pocneau de ceva asurzitor
nu erau claxoane
era zgomotul nostru care-l auzeam prima oară
eu râdem și-i spuneam: ce înalt ești
o să ajungi repede la vârful inimii
el se uita în gol: ești mai mică decât mi-am imaginat
dar e bine că știi să faci clătite
întinsă pe masa din bucătărie
dulceața de vișine îți va ieși dintre coapse