Iubita mea, mi-e dor de tine
Acum mai mult ca orișicând
Și doru-acesta-mi curge-n vene
Și mă transformă tot în gând.

Mi-e dor ca să-ți cuprind privirea
Cea blând pierdută-n doruri vagi,
Mi-e dor să văd din nou sclipirea
Ce i-au făcut atât de dragi.

Mi-e dor de sărutările fierbinți
Ce izvorau tăcut și natural,
Mi-e dor de mângâierile cuminți,
De zborul nostru-n spațiul sideral.

Mi-e dor nebun de clipa pasageră
Când existam doar tu și eu,
Trăind intens în altă eră
Iubirea ce era la apogeu.

Mi-e dor poate întâia dată
Să taci și tu, să tac și eu
Și-n clipa dragostei netulburată
Să ne cuprindă același curcubeu.