Nu voi uita nicicând
Ce-a fost!
Și nici nu voi mai spune
O viață dusă fără rost
Nu trebuie spusă la lume!

Dar eu de azi voi povesti
Oricărui om mă-ntreabă
Căci viața mea cu bucurii
A cum are să-nceapă.

Și dacă pân-acum am fost
O frunză fară viață
Ce cade toamna din copac,
Acum eu am speranță!

Și dacă pân-acum m-am dus
În aceeași parte cu vântul
Eu acum sub picioare simt
Cum freamătă pământul!

În fine simt și eu că "sunt"
Exist pe-această lume
Și stau întinsă pe pământ
Și-ascult un cânt fără de nume!

E cântecul pământului
Și a tot ce mă-nconjoară
E bătaia vântului
Care-acum nu mă doboară

Nu mă desprinde de pământ
Căci nu are putere
Sunt mult mai tare decât el
Acum eu nu mai simt durere!

O lacrimă a curs ușor
Mi-a străbătut obrazul
Dar e o lacrimă de dor
Nu am mai cunoscut necazul!

De când un înger și-a întins
O aripă spre mine
Viața îmi pare ca un vis
E mai ceva ca o minune!