m-am întors
la confluența dintre două vase sangvine
aici te găseam mereu

dar acum se întâmplase fenomenul acela ciudat
de care se vorbește în apocalipsă
venise ziua, venise ora, venise bezna
peste mica mea garsonieră
unde ne refugiam pe rând unul în celălalt

pachetul de țigări era pe masă
telefonul la fel
ultimul poem
toate erau, respiram sacadat
îmi pipăiam venele
așteptându-te să intri pe ușă

ceasul arăta 8 și 47
mașina de pâine poate întârzia
dar nu și tu
ești mereu prezentă în inima mea la ora exactă
am recitit toate poemele
de fiecare dată te reîntorceai în primul sfert de oră

am deschis șifonierul
te simțeam în fiecare rochie
în fiecare desu
doar atât

9 și 16 minute
la dracu
am să mor singur aici
chiar de ziua noastră

(mereu ne iubeam ca într-o zi friguroasă de bobotează
când gerul te împinge unul în celălalt ca două marfare pline de explozibil pe aceeași linie din sensuri opuse)
am să mor singur ca un câine
ca o javră
la dracu, e 9 și 18 și tu nu mai vii
cum o să mor singur? cum?