Trecerea

Ca un strigăt de lună
am ieșit dintr-un pântec,
urlând către zorii pierduți,
mușcam din clipele
dure de lapte
și trist
priveam orologiul cum bate,
clipind drumul meu către toate.
Tu, undeva
într-un pântec departe,
dormeai ca un gând liniștit
iar eu,
priveam orologiul cum bate,
spre clipa în care vei fi.
Și trec ca o brumă
căzând peste ani
iar tu nu mai vii să mă nasc
și tac și ascult
orologiul cum bate
aproape, departe
spre moarte.