Am simțit cum inima o ia razna,
Iar sângele-mi prin vene se oprește.
ÃŽn locurile unde cu tine am trecut,
Și tot ce tu ai atins, eu nu am mai putut …

Atinge. Ceva îmi spunea că este sacru,
Ceva îmi spunea că nu merit a le simti.
Și dorul, ce inconștient mă prinde,
De tine din minte, să scap, nu pot.

Am simțit că sufletu-mi moare.
Sau că am murit, iar eu nu pot
A mai atinge realul din care dispărusem.
Eram imaginar, și totuși nu.

Eram căzut și nici nu mă vedeam,
Invizibil și tăcut pentru orice muritor
Pierdut prin orașul străveziu, decor
Plăcut al sufletului meu ucis.