P R O S T I O R A M A - EPIGRAME VECHI

Penurie veche

Natura-n criză, a creat
Deșteptăciunii surogat.

Hieroglife

Stă scris de veacuri pe-o tăblie,
Că într-o țară înțelepții
Au pus o taxă pe prostie
Și au plătit-o doar deștepții.

Combativitate

În al pământului tumult,
Prostia luptă și se zbate
Ca să devină tot mai mult
O stare de normalitate.

Curiozitate

Din vremea când era-n liceu,
Mă tot întreb și nu-mi explic
Cum naiba are capul greu,
Când înăuntru-i… mai nimic.

Unui dascăl fără chemare

O viață-ntreagă a predat
Și mulți elevi a-ntunecat!

Selecția naturală

Se fac selecții permanente
Precum în fotbal, bunăoară:
Deștepții fac aranjamente,
În timp ce proștii se omoară.

Ce limbă vorbim?

Se vorbește românește,
Ungurește, țigănește,
Franțuzește și nemțește,
Însă, cel mai mult, prostește.

Ierarhie

Nu sunt cosmopolit deloc,
Nici nu înghit păreri impuse
Dar astăzi, sus, pe primul loc,
Văd doar prostiile traduse.

Regrete târzii

Procedai ca toți necopții,
“Prost ca noaptea!” i-am strigat.
Am jignit și e păcat,
Am să-i cer iertare nopții.

Prostia

E plină ochi de sănătate,
Nimic în lume n-o răpune,
Având perfect imunitate,
Tot timpul, la deșteptăciune.

Dilemă

Îl știam că-i prost din școală
Și, cum astăzi e docent,
Am o mare îndoială:
Chiar există tratament?

Studiu

De-l studiezi mai cu migală,
Vezi că potența-i cerebrală
E-un univers nemărginit,
Tinzând spre minus infinit.

Modestie

El știe că-i nepregătit
Și, ca să nu ne-ncurce
Și să nu credem că-i tâmpit,
Vrea tot mai sus să urce.

Perseverare diabolicum est

El a perseverat mereu
Și-a obținut, destul de greu,
O diplomă-n străinătate.
Acum e-un prost și jumătate!

Scopul scuză mijloacele

Tip bine, ce mai tura – vura!
Un cap frumos i-a dat natura
Și-l folosește cu mult zel
Ca să se scarpine pe el.

Calote

Sunt cruste de grosime mare
Ce-acoperă teren virgin,
Indiferent că sunt polare
Sau e o țeastă de cretin

Unui “angel radios”

Fată fină, delicată,
Sclavă propriei naturi:
Nu vrea capul să și-l bată,
Să nu facă bătături.

Injustiție

Rodul unei nedreptăți,
Soarta-i trase-o păcăleală:
Are două facultăți
Dar nici una nu-i mintală.

Virtute

Vă spun – și nu-s pornit pe glume –
Că prostul e un fel de-artist:
De n-ar fi el în astă lume,
Pământu-ar fi cu mult mai trist.

Alchimie

În al prostiei univers
De-i faci inteligenței sumă,
Rezultă-un tip atât de șters
Că poate folosi ca gumă.

Simbioză

Nu vor putea să ne dezbine
Oricâți sforari în România,
De ne-am avea la fel de bine
Ca Răutatea cu Prostia.

Convingere întemeiată

Chiar când cunoaște că e prost
Se știe tot la adăpost,
Având – pe drept – convingeri tari
Că sunt în lume proști mai mari.

De gustibus…

Ori merg spre cei alienabili,
Ori am ajuns la mintea cloștii:
Prefer pe proștii veritabili
Deștepților ce fac pe proștii

Multiplu

E-un ins c-un creier mai de soi:
Cât douăzeci de mii de oi!

Scădere

Chiar de-ar fi să dăm cu tunul,
Tot ne paște nenorocul:
Din doi proști de piere unul,
Celălalt îi ține locul.

Campioana

Pe al pământului cuprins
Prostia e de neînvins,
Având doar o rivală, poate,
În dura mediocritate.

Întrajutorare

Deși el este prost de pică,
Au grijă alții de-l ridică.

Narcomanie

Se știe că acel drogat
Trăiește-un vis de fericire,
Fiind frumos, deștept, dotat,
La fel ca orice prost din fire.

Lumina

Lumina de la aștri ca să vină
Străbate drum de mii de ani lumină
Dar și mai lung ar fi, de l-ar străbate,
Spre minți înguste și întunecate.

Circumstanță atenuantă

Are omul o licență
Și, atunci când îl ascult,
Zic cu multă reticență:
Prost o fi,,, dar nu-i incult.

Circumspecție

Ar fi chiar o necuviință
Să-ncerci cumva să-l iei la rost,
Când vezi cât suflet și silință
Depune-n tot ce face prost.

Drepturile omului

Deși mai dăinuie frustrarea,
Sperăm ca noile concepții
Vor mai slăbi discriminarea
La care sunt supuși deștepții.

Descoperire arheologică

Sub munte-n peștera adâncă,
Departe-ntr-o firidă mică,
Sunt doi mamuți crestați în stâncă
Și scris “NUÞICA ȘI GEORGICÔ.

Accident

Pornit în spre Olimp la trap,
Vânând nectar și-ambrozie,
Căzu de pe Pegas în cap
Și a făcut implozie.

Catastrofă imposibilă

Cât e pământ și cât e soare,
Prostia e nemuritoare.
De și-ar găsi cumva mormântul
S-ar cocoșa întreg pământul!

Nedumerire

Precum s-a stabilit precis,
Azi Domnul l-a chemat la El
Dar nu-i clarificat de fel
De ce ni l-a trimis.

Nota bene

Ce ați citit cuiva de-i pare
De ne-nțeles, stupid, caduc,
Să știți că nu-i cu supărare,
Să mă întrebe, și-i traduc.