iar... trebuie să îmi ascund
lacrimile!

ce groapă flămândă
mă devoră... mă cere
din fărâme, amețită după risipa
pe care o spulber, sincer...

același desen cu păpădia dusă
de vânt... tot pe pământ!
același sărut ce moare pe timp,
pe cifra unui început trist...

privind iureșul bâlciului ce țipă,
viața cu piept de țigancă...
zornăind, multicolor...
mă simt un ochi de nor!

mereu voi plânge... ca o oglindă
prin care trece doar singurătatea!

25 martie 2009, 14:23
"La malul Mării Imbrium"