Cu flori de-un alb pur
Ea dichisește orice ramură dezgolită.

Chiar murdăria e acoperită
Încât devine cel mai sfânt și pur poem.

Căci cine poate să iubească lumea asta
Mai mult decât zăpezile de primăvară ?

Însă aud țăranul bombănind :
„Abia-au dat mugurii și iar i-a înghețat !”