fără tine plâng râurile visării
în lacrimi din ploi ce curg peste zile
și-n mine nu-s
decat tăciuni din stele-apuse
garoafele clipei răpuse-n liniști goale
miros a flăcări sure
viori se duc pe-arcușuri grele
și-n mine nu-s
decat o umbră fără tine

fără tine ritmurile se-nnoadă uitare
și dor aevea crucile din soare
mirarea-i joc de babe-oarbe
și-n mine nu-s decat visare
din sinele apus

pace, ritm ascuțit a uimire
când timpul se destramă-n
gladiole triste fără tine
să vadă oglinzi din ochiul serii
că-n mine nu-s atingeri umbre
ci pulsurile vii
din templul ce mi-l scrii
în diminețile ivite
cu zâmbete vioaie

joc, freamăt de raze
pe-ale pădurilor iubiri
ascunși în el, pășind în doi
spre crucea ce atârnă-n amândoi
tot universul de lumină plin
din inima ce ne topește împreună
nu poate fi aevea fără tine

acum, demult când poezia vieții
se cerne-n litere înalte
din vis șoptit odată
pe raze de copii ...