Am urcat munți în viața mea,
Care de care mai abrupți
Prăpăstioși și plini de nea ,
Cu avalanșe sau tăcuți,
Perverși și calzi doar la privit,
În piept c-o inimă de gheață,
Semeți și falși necontenit,
Ce-n scurt timp provocau doar greață .
Și i-am urcat crezînd în ei,
Sperînd că floarea cea de colț,
ÃŽn ciuda anilor cei grei
Va răsări măcar un bolț.
Am urcat munți cu stînca-n coaste,
Pietre nesigure-am călcat,
Dar multe zile au fost proaste
Iar cele bune, în oftat,
Sau chiar în lacrimi arzătoare
S-au terminat, și-n ape reci
Și tulburi, sufletul mă doare
Ca urc și stau pe loc în veci......