Șoapte de mii de ani, ce zbor prin Univers
Trecut-au Doamne ca o clipă,
Mi-e frică să privesc și să ascult,
trecutul în oglindă.
Mă uit și văd, o tinerețe furibundă,
cu patime și bucurii ce nasc,
clipesc și rod în liniștea nocturnă.
Zambesc posac, ca ultimul din scenă,
Hilar ma uit si fac gesturi ce țin,
ca tac, de lumea mea nebună.
Mai râd si plang de multe ori,
Idei ce-au fost in capul meu,
Pandite de un EU nebun ca exaltare,
O tinerete foc mai drag
Te vreau din nou ca june.