Spui ca nu mai poti,
Ca esti obosit,
Ca esti prea batran sa mai faci ce faceai
Ca nici muntele nu mai e ce era odata.
Bea o gura de apa rece,
Clateste-ti picioarele si maseaza-i tamplele.
Esti mai mult si mai bine decat pare.
Te-ai ingreunat singur, privindu-te mereu in oglinda. Sparge-o, arunc-o la cos si resturile du-le cat mai departe. Nu-ti ajuta la nimic sa o distrugi si mai apoi sa aduni cioburile,
Unul cate unul, si sa recompui imaginea initiala.
Odata ciobita nu mai e la fel.
Nici n-are cum.
Nici n-ar trebui sa fie.
Priveste-te doar in reflexia apei reci pe care o vei bea,
Ea iti spune adevarul,
Ea te va hrani cu miere.
Stii si tu ca inca mai poti.
N-are rost sa te pierzi printre infranti.
Tu nu esti unul de-al lor.
Hai ca se poate!