Sunt frimitura care tace si se usuca-ncet,incet ,
Sunt frunza ce a ruginit, cazand dintr-un copac defect,
Sunt jaru-ncins dintr-un cuptor ce coace pita-ntr-un final,
Sunt luna ce a asfintit topita-n graba de un val.
Sunt sufletul ce te-ntelege cand nimeni nu o poate face,
Sunt numai ceea ce-ti doresti , doar daca-mi spui exact ce-ti place,
Sunt adevarul gol-golut, sunt intrebarea care doare,
Sunt linistea ce-a adormit si a ajuns la disperare
Cand te privesc , sau te ascult cum spui ca esti altcineva,
Cand behai, zbieri si vrei sa pari un animal de catifea,
Dar calci cadavre ce-ai lungit in fata ta cu-asa nesat,
Cand patezi totu-n calea ta numai cu ceasca ta de zat,
Si esti privit si ascultat pentru prostia ce nu are
Nicicand la tine vre-un leac si nici un strop de alinare...
M-ascund sub val , sa ma topesc , sau in cuptorul cel incins,
In codru fug, sa ma feresc de felul tau de nedescris,
Ecoul tau pe multi loveste si mult prea multi te copiaza
Dar bumerangul ce-l arunci, doar tu mai crezi c-adanc viseaza,
Nu vrea s-auzi sau sa presimti cand se va-ntoarce , si-o lovi
Exact atunci si-acolo unde , te-ai intrecut in a prosti...