E greu să mergi pe drumul vieții,
E greu să suferi în tăcere,
Dar nimeni...nimeni să nu știe
Și să-ți ofere o mângâiere.
Când sufletul atât de-mpovărat
Își caută scăparea,
În lacrimile care l-au scăldat
Găsește alinarea.
E greu...e atât de greu să plângi
Când nimeni nu te alină...
Într-al tău suflet doar durere strângi...
Tristețea ți-e deplină.
Când doar speranța ți-a rămas,
Te prinzi cu disperare
De al său trup...de al său glas...
O ultimă încercare...
E greu să mergi pe drumul vieții,
E greu să suferi în tăcere,
Dar nimeni...nimeni să nu știe
Și să-ți ofere o mângâiere.