În fiecare zi trăiesc un vers sau două, sau o strofă,
visând și un poem sublim în clipa mea amorfă,
chiar dacă rațiunii nu-i place-o catastrofă.
Canoane sociale îmi strâbă cerul firii
și-mi stabilesc decențe și limite iubirii,
mă logodesc cu legea născută de iloți
ca în haremul vieții din fier să am chiloți.
Conturul mascaradei e viguros și-amar
cucernice simboluri îl investesc cu har,
dar crima se desfată destăinuind minciunii
că toți au nimb de slugă și-n legi sunt tari nebunii.
În fiecare zi trăiesc un vers sau două
și încă-mi place să mă plimb prin rouă;
în urma mea strivit zace-un biet trifoi
nu vreau să-l văd, dacă-i cu patru foi ?!