Am plecat…
Mi-am pus în păr flori de cireș amar,
mi-am luat fluierul și am plecat.
Am lăsat în urmă cărămizile și betonul
și am pornit în căutare de morminte vechi.
Am ajuns la Piatra Soarelui și
am încercat să aflu ora Pământului.
Am aflat doar că timpul devine mai arțăgos pe zi ce trece
și că pământul e chiar mai mic decât mărgeaua lui Dionis.
Am plecat mai departe.
Am ajuns la poarta din spate a lumii,
pe unde se poate doar ieși.
Mă temeam să trec pragul,
dar am trecut și am descoperit Piatra Lunii.
Acolo dansau fecioare despletite
ținând în brațe pui de cerbi.
Și erau atâția fluturi care s-au adunat la floarea de cireș,
iar eu m-am întins pe lespedea pământului celuilalt
și am închis ochii.
Și-am început să cânt din fluier.
Și-n jurul meu dansau fluturi, cerbi, fecioare despletite
și Piatra Soarelui și-a Lunii ținându-se în brațe.