Stele și himere
palide-n cădere
se izbeau de mine.

Și-un zeu de febră ros,
și demonul focos
îmi zvâcneau în vine.

Cu sângele-mi sărat
în două despicat
de-arțagul celor doi,

în ochii lumii sunt
eu, tânărul cărunt,
pictat de nopți cu ploi.