Minutele înghit șinele de metal,
drumul nostru se prelungește în trecut,
clădirile apar fantomatic ca iluzii ale modernității,
printre orașele Europei călătorim,
ne căutăm visele, rătăcirile de supraoameni,
doi îndrăgostiți se pierd printre sute de pasageri,
nimic nu este real, totul rămâne în urma
șinelor de metal, trecut voalat cu rapiditate,
în cabina noastră ne întrecem să fim supraoameni,
tăcuți în firea noastră, cu o carte în mână,
am trecut de Berlin, orașul studiilor noastre,
de Paris, Dijon, Bucharest city-
organic, amintirile noastre digeră viitorul,
prin spațiul european voința noastră răzbate,
mai repede decât secundele vieții voastre
însumate pe un bilet de tren.