vino și locuiește-mă iară
ca-ntr-o primă dimineață
de primăvară

mă doare golul
din mijlocul de viață
plină cu atâta lume
și tinere
superbe, nebune

în gând încerc să te ghicesc
sălbatică ființă
coborâtă peste acoperișuri
în miez de noapte și de taină
de șoapte îndrăgostite-
nerostite încă-
printre perne și cearceafuri
ostenite

coboară...
sau nu coborî
rămâi în lună
o săptămână
și o zi amară
pân' la vară dacă vrei
voi fi aici
printre mulțime
mă știi bine
am să aștept
o noapte și o dimineață
sălbatică ființă
vino și locuiește-mă iară