Plutesc în albastre tării vulturi concentrici.
Aerul fierbe, pământul frige.
Se scaldă în praf vrăbii stresate.
Râșnește liniștea secunde
în ceaiul vremelniciei noastre.
Pe rugul naivității de campanii
speranța și-a pierdut busola.
Ceasul turnului arată
aceeași oră a tăcerii
iar totul pantomimă
cu monolog pe muzică de Bach.
* * *