Curg stropi de ploaie din cerul înstelat
Și se preling pe fereastra de-un alb imaculat
Sunt stropi de ploaie sau lacrimile tale
Ce mi le trimiți de acolo, din depărtare ?

Mă uit la geam, și e pustiu
Și-mi curg lacrimi pe-obraz fără să știu
Oare plâng odată cu tine
Sau doar cu ploaia ce spre fereastră tot vine ?

Ploaia s-a oprit și s-a arătat luna
Dar eu tot plang, plang întruna
Tu te-ai oprit sau poate m-ai uitat,
Sau ai adormit și ești în locul mult visat ?

** Iubirii mele acum departe de sufletelul meu, dar numai trupește—Cătălin**